Un telefon

O zi inceputa prost...cu amintirea unui vis pe care as fi preferat sa il uit...
La pranz am primit un telefon de la un om foarte drag sufletului meu, un om pt care, poate daca situatia ar fi fost alta,as fi plecat pana la capatul lumii...dar ne-am cunoscut mult prea tarziu.
Un om in viata caruia,cu toata modestia,am insemnat mult. Care a putut sa vada dincolo de aparente... Care a trecut peste orgolilu lui de atatea ori, doar de dragul meu...
Iar astazi...mi-a facut ziua mai frumoasa...asa cum stie el...numai cu un telefon...
Un telefon dat sa imi spuna cat de dor ii e de mine, cat ii e de greu ca sunt departe, cu toate ca nu mai suntem impreuna, cel putin ma stia acasa. Ca este ingrijorat si ca ii este atat de dor, incat vrea sa vina numai sa ma vada.
Am simtit o mare bucurie...stiind ca cineva e in stare sa vina atata distanta doar ca sa te vada...

Cred cu tarie ca in viata toate ni se intampla asa cum sunt scrise si cum trebuie... Ca toate au un rost pe care mai devreme sau mai tarziu il vom vedea...

Dor...

In momentul in care am luat decizia de a pleca...am avut multe motive pt care am facut-o. Am stiut ca imi va fi greu...dar parca nu ma asteptam sa doara asa de mult... Imi este asa de dor de toti oamenii dragi din viata mea, imi este asa de dor de cafelele si interminabilele discutii cu fetele, imi lipsesc atat de mult bunatatea si intelepciunea tatului meu,linistea sufleteasca pe care mi-o transimitea de cate ori stateam de vorba, imi lipsesc sfaturile mamei mele si zambetul surorii mele. Imi lipsesc vizitele la bunicii mei,care sunt cei mai minunati oameni si lungile discutii cu unchiul meu. Imi este dor de latratul si dragostea lui Buck... Se spune ca nu realizam ce avem decat in momentul in care le pierdem... Asa este,cu toate ca eu nu le-am pierdut, doar ca acum se desfasoara pe mess...nu mai sunt fizic langa mine,dar stiu ca sufletele noastre sunt conectate.
Pot spune ca sunt norocoasa,pt ca in ciuda faptului ca sunt la mare distanta de casa...si aici sunt oameni care tin la mine,care in fiecare zi se gandesc ce sa faca sa nu imi fie greu,sa zambesc si sa imi mai aline dorul...
Este greu...dar nu imposibil! Cu timpul sper sa fie mai usor...astept cu nerabdare prima vacanta sa ajung la mine acasa! Sa ii vad! Si stiu ca ei vor fi acolo...cu zambetul pe buze si cu bratele deschise!