Cand uitam...

Se intampla sa uitam sa ne bucuram de lucrurile minore din viata noastra... Sa uitam de oamenii care au facut parte din viata noastra la un moment dat, cu bune si cu rele, ne-au fost alaturi asa cum au stiut ei mai bine...
Fara sa ne certam se intampla cateodata ca relatiile sa se raceasca, iar atunci cand privim inapoi si ne amintim de ei, sa ne intrebam "de ce"... Poate pentru ca viata ne duce pe drumuri separate si din cauza timpului,care mereu ne lipseste, sa uitam sa le dam un telefon, doar sa vedem ca sunt bine... Poate in fiecare zi amanam si ne gandim ca o sa-i sunam maine. O sa vina poate vremea cand o sa ne dorim sa le spunem totusi cat au contat in viata noastra si nu o sa mai avem posibilitatea sa o mai facem.
Ma gandeam azi la cineva drag sufletului meu, dar cu care din diferite motive, nu am mai vorbit. Si azi,ca si ieri, am amanat... Nici maine nu cred ca o sa-i dau telefon. E corect? Sa ne punem ambitia cu oamenii care nu sunt dragi... Sa fim orgoliosi si sa uitam ca totusi...odata a contat...?
Stiu ca mai devreme sau mai tarziu viata ne va pune iar fata in fata. Sper ca in ziua aceea sa am puterea sa-i spun ca toate au fost trecatoare si ca, chiar si atunci cand nu i-am dat impresia, sufletul meu era aproape de el... Sper ca viata sa-mi dea ocazia sa o fac si atunci sa nu uit ca asta e cel mai important...
Sper...sa nu mai uit de oamenii dragi...