Nu inteleg pacatul perpetuu al femeilor de a dori sa-l modeleze diferit pe barbatul de langa ele. E ca si cum ar fi fost candva perfect si brusc dupa aceea ajunge sa musteasca de imperfectiuni pe care noroc ca e ea prin preajma sa le estompeze!
Nu m-am straduit si n-as schimba nimic la el fiindca iubesc barbatul de langa mine pentru tot ceea ce este, pentru felul in care gandeste, pentru felul in care se comporta, pentru ascutimea mintii lui, pentru sufletul lui generos, pentru puterea de a se devota, pentru felul in care rade, vorbeste, se misca si arata. Pentru felul in care stie sa fie fermecator. Pentru tandretea cuminte a fiecarei atingeri. Pentru ca nu stie sa minta, sa ascunda, sa loveasca.
Si mai ales pentru ca parcurge viata cu zambet.
Bucuria lui de a trai, de a fi el insusi in fiecare moment, imi mangaie sufletul...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu