M-am intrebat intotdeauna cum trebuie sa se simta "o fata buna". Genul acela de femeie voluntara care preia din poverile prietenilor si traieste doar pt a fi utila celorlalti. Se zice ca...fetele bune ajung in rai...fetele rele unde vor ele...
Diferenta dintre fetele bune si cele...consta in gradul de toleranta. In felul de a astepta. In accesoriile cu care isi alina asteptarea.
Unele dintre noi am trait asteptarea primei iubiri. Altele am parcurs-o cu emotii si rani superficiale.
Unele dintre noi am trait asteptarea intoarcerii iubitului. Altele ne-am bucurat singuratatea cu inlocuitori.
Unele am trait asteptarea febrila a bucuriei de mama. Altele am impins ireversibilul catre..."alta data".
Unele am trait asteptarea marii iubiri, aceea mistuitoare si vie. Altele am cioplit indelung la instinctul de conservare si am evitat pustiirea iubirii adanci.
Unele dintre noi traim astepatrea unui "maine" mai frumos. Altele ne ingrijim in fiecare secunda cum sa-l facem memorabil pe "azi".
Si uite asa unele dintre noi isi suspenda mereu bucuria prezentului in asteptarea unei surprize frumoase a destinului.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu